Trei mâini

Trei mâini. Trei mâini învăluite
în misterul cel mai profund,
trei mâini înlănţuite fanatic
asemeni unui criminal încătuşat de-al său mormânt.


Trei mâini şi-o fărâmă de iubire,
înrobită şi ea de-o lege socială adoptată anapoda
de muritori. Un filosof şi-ale lui dezamăgiri.
O poetă şi-ale ei mistice versuri...


Trei mâini, dintre care una s-a rupt;
Fi-va oare crucea şi capela păcătoşilor de pe urmă?
Au fi-va zmeul Aghiuţă
zbenguindu-se-ntre catacombe?


Două mâini. Două mâini îndepărtate
ce se tămăduiesc între ele, amândouă doftoricind-o
pe-a treia. Vor reânoda ele nodul iubirii
acelor doi morţi vii fără să aducă şi suferinţa?