Mă întorceam de fiecare dată
în celula mea umedă de vise,
la pereţii mei murdari pe la colţuri
unde obişnuiam să adorm scriindu-ţi numele
de dor.
Mă întorceam mereu la fereastra mea
cu gratii puse şi născociri de vise
puse la păstrare, alături de lumina
confuză a zilei de mâine
ruginită prin băltoace.
Mă întorceam mereu spre tine
pasărea sufletului meu ce a zburat
dincolo de porţile închise.
Mă întorceam spre voi în nopţile cu lună
dar de-astă noapte n-am să mă mai întorc nicicând
~ 0 comentarii: ~
~ Trimiteți un comentariu ~