vinovat de jurăminte false
şi şoapte fără de rost
pe creier o lăcustă-mi coase
poveşti canonice de post
în schisme sufletu-mi desface
şi mieii behăie a şlagăr,
un greiere-n bocanci se coace
iar sufletu-mi sfârşeşte-n lagăr
din scrântitele atitudini mă aruncam
în gât, de pe ţâţele norilor,
şi-n cercuri în tine mă catapultam
la naşterea zorilor
picam în zâmbetele tale melancolice
şi m-aşezam în gropiţele lor moi
picam în casa sentimentelor tale găunoase
si mă-nfigeam cu faţa în noroi
până când m-ai trântit de toti pereţii
ca pe-o minge de badminton, abulică,
de m-ai băgat în toţi sperieţii
si m-am înfipt într-o crestare diedrică
Remiză!
~ 2 comentarii: ~
at: 30 aprilie 2011 la 05:08 spunea...
Foarte frumos.
at: 24 iunie 2011 la 02:02 spunea...
Imi place :)
~ Trimiteți un comentariu ~