Diedru spiritual

vinovat de jurăminte false şi şoapte fără de rost pe creier o lăcustă-mi coase poveşti canonice de post în schisme sufletu-mi desface şi mieii behăie a şlagăr, un greiere-n bocanci se coace iar sufletu-mi sfârşeşte-n lagăr din scrântitele atitudini mă aruncam în gât, de pe ţâţele norilor, şi-n cercuri în tine mă catapultam la naşterea zorilor picam în zâmbetele tale melancolice şi m-aşezam în gropiţele lor moi picam...

Mai beat ca fericirea

în bezna din hol respiram apăsat ca un asistent după program ce-şi face loc prin sângele de peste zi şi-şi tratează echimozele sentimentale cu frectii etilice interne ca să pot intra fără efort ar fi trebuit să-mbrac reverenda de cler candidat la martirul anului, convins până în pânzele albe că-i pute gura a sfinţenie venisem de la chioşc. îmi zise unu’ ieri că cică dau ăia fericire la kil: am luat 3 grame. în ziua de azi până...

Cafea cu vise

urmăream fără sens ritmul respiraţiilor sacadate scălate în lacrimi de vodkă până când din scrumieră, din cenuşa viselor două corcoduşe bete sar pe tobogan direct în crema de ciocolată vocea ei îmi flutura prin vene şi-mi transforma plămânii în ere glaciare; câteva momente mute i-au fost de-ajuns să sape cu gene false fiorduri amăgitoare de iubire expresiile feţei mă luau de ceafă şi mă lipeau...

Autoportret

urăsc ploaia nu-mi place să-mi plângă îngerii-n urechi sau să-mi şuiere-n ceafă dogmatici prăfuite mă intrigă bârfele servite-n ceşti înalte amorezate pline până la refuz cu deontologie nici loc nu-mi găsesc în ordine mai multă iubire găsesc în haos decât într-o monotonie exclusiv virtuo...

Amurg

(Pentru Gabriela Zamfirache) Ascultă şoptesc copacii par cam îngrijoraţi pielea ta palidă şi aerul îmbâcsit au învăţat frica să fie curajoasă în oraşul ăsta m-aş putea îndragosti rapid de fata cu sprâncene ascuţite pe faleza pomilor săraţi cu gânduri arse şi vise despletite degajate din sudoarea sufletelor părăsite. din buzele tale gustau pe rând fantomele nisipului furându-ţi clipele de-a valma la umbra unei sălcii...

Priviri

Cu ochii minţii m-avântam mereu în aerul îngheţat parcă, spre geamul camerei tale prea uzat de-atâtea şi-atâtea priviri ce se succedau care mai de care să te oglindească. Ultimii stropi de-amor sfârtecat de vise mult prea amare, în negura dimineţii târzii se revărsau de astă dată precum frunzele plopului de vis-a-vis. Şi te priveam îndelung tresărind la fiecare clipire de gene sau grimasă. Atât de concentrat încât şi...

Renegare

Când toţi au adormit, m-am întors acolo unde mirosul de iarnă persistă şi vântul joacă leapşa la picioare. N-ar fi trebuit să revin, umezeala din sufletele astea adormite îmi provoacă un început de cancer spiritual. Şi-aşa nu-s prea departe. În această lume incertă zilele mi-s mătănii numarate, unde clipele bune nu stau decât în capete cardinale, şi unde mereu la Nord e plin de muşchii balamalelor...

Luna de ceară

Plouă. Atât de tainic şi sfios părea că până şi timpul a uitat să mai existe asupra cuplului ce-şi îngâna jurămintele în umbrişul de conifer înţepător. Se spune că dacă-ţi pui dorinţele pe lună plină, într-o convingere aproape stupidă, intreaga natură se va sfătui şi prin lucrarea ei divină, se va îndura cerul ruga să-ţi împlinească. Oh, îţi aminteşti tu iubito, pe luna aceea sărăcăcioasă ca de ceară în taina sufletelor...

Cocktail sentimental

Am găsit un teren singuratic. Iubirea unei femei pentru poezie şi jocuri de noroc o face aproape imorală. Palmele mele ating în temelii fiecare memorie tristă izbită de pereţii neputinţei. Râsete şi lacrimi curgeau împreună în fiecare respiraţie a ei. Genele ei dansau ignorant în penumbra policandrelor chicioase etalându-le la fiecare nouă licitaţie de whist. Nopţile erau pline de lumină. Transformam flăcările în poveşti. Ne...

Reiniţiere

Am pustiit mult timp în scorbura inimii tale şi nu găseam decât umbre, o frântură de sentiment schilodit ce-a rămas blestemat să mocnească atâta timp, câteva amintiri prăfuite care stăteau ghemuite în urma salcâmului uscat de la răscruce. Dă-mi voie să fiu durerea din rănile tale şi înţelesul cuvintelor despletite de dimineaţă Am călătorit gol puşcă prin sufletul tău căutând o filă de poveste să mă-mbrac. O libelulă aduna...

Escapadă

Poate că ar trebui să găsim o altă modalitate pentru a exprima rutina din dragostea noastră. Poate că dacă ne-am gândi mai fără silă, la ce vom mânca la cină nu ne-am mai uita aşa în farfurie precum Wllmen în Barul rătăciţilor. Am putea la fel să blocăm ferestrele ca să nu mai avem unde holba privirile în timp ce unul din noi îşi va dezlega limba împrăştiind cu mizerii cotidiene din acest oraş din ce în ce mai murdar. O...

Ce-i iubirea?

Ochii tăi ce-au devenit curând, lacuri în pădurea unui tărâm de vis care curgea prin mintea mea. Aş fi găsit in ochii tăi contopirea anotimpurilor de tranzit şi m-as fi amăgit întins în căusul palmei tale dezmierdându-mi sentimentele anarhiste. Dar iubirea nu-i o sticlă de coca-cola, sau un film Disney, în care nimeni nu moare caci am rămas bătut de soartă şi de bolovanii azvrâliţi din străfundurile haosului şi nici în...

Grădina din Padova

Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină! Sufletul meu trist s-a plimbat prin grădină uitându-se cum îşi irosesc ei gândurile anapoda, şi ţi-am şoptit: .. ce vânt te-aduce la Padova? Priveai mirată către rotocoalele tutunului din pipă şi-ţi căutai un răspuns, orice-ar fi chiar şi în pripă: Am venit să privesc stelele. Facem o plimbare cu barca? Mă fascinează să admir la lumina lunii, natura. Am păstrat numirea ta, dar nu...

Doar o clipă

Nimeni nu-mi va înţelege durerea afară de ploaia ce se prelinge pe-un pervaz strain. Nimic nu-mi va înţelege tristeţea afară de fulgerul ce se descarcă pe-un cer al unui alt suflet.. O clipa, atât mai am, de fapt şi clipa-i tot a altuia: alt artist întristat de neîmplinirea dragstei alt înger căzut din cer dezmierdat de-atâtea miasme pamântesti, alt copil strivit sub greutăţile voastre de adulţi... De-atâtea ori copilă...

Întoarcere

Mă întorceam de fiecare dată în celula mea umedă de vise, la pereţii mei murdari pe la colţuri unde obişnuiam să adorm scriindu-ţi numele de dor. Mă întorceam mereu la fereastra mea cu gratii puse şi născociri de vise puse la păstrare, alături de lumina confuză a zilei de mâine ruginită prin băltoace. Mă întorceam mereu spre tine pasărea sufletului meu ce a zburat dincolo de porţile închise. Mă întorceam spre voi în nopţile...

Cu proştii la masă

Posibil să mă fi văzut mai tras la faţă îngerul acela cu arpile imaculate, ca mai apoi să vină la mine cu job-uri de atentator sinucigaş şi ţap ispăşitor la eliminarea unui heruvim prea guraliv. Făcea apel la credinţă păcătosul şi-mi invoca mereu şi mereu acelaşi borş strecurat şi pasat de interese. În sănătatea celor de la masă ridic azi paharul dragii mei. Închin cu voi dar să nu uitaţi Că Hristos nu ne-a cerut nouă să...

Eu, de vorbă cu mine

Mă războiesc cu lumea, mă războiesc cu mine, mă războiesc cu Dumnezeul meu doar că Dumnezeu nu se va război cu mine niciodată pentru că El este totdeauna deasupra. Sunt copilul lui Dumnezeu mi-am spus-o. Trăind uneori la întâmplare doar eu cu mine şi gândurile, gândurile mele cu visele şi dezamăgirile mele dar undeva ştiam că Stăpânul iartă ştiam că iartă. Şi vroiam să strig, să mă hrănesc cu asta Să stau la un pahar de...

Trei mâini

Trei mâini. Trei mâini învăluite în misterul cel mai profund, trei mâini înlănţuite fanatic asemeni unui criminal încătuşat de-al său mormânt. Trei mâini şi-o fărâmă de iubire, înrobită şi ea de-o lege socială adoptată anapoda de muritori. Un filosof şi-ale lui dezamăgiri. O poetă şi-ale ei mistice versuri... Trei mâini, dintre care una s-a rupt; Fi-va oare crucea şi capela păcătoşilor de pe urmă? Au fi-va zmeul Aghiuţă zbenguindu-se-ntre...

Fantezii bolnăvicioase

La fiecare decadă de minute se aprindea bricheta de damă, gri pe ea cu trandafirul însângerat ca în ticul unui bolnav psihic; Însă îmi plăcea să o văd prin aburii dulci de cafea şi rotocoalele amărui de fum de ţigară satisfăcându-şi tabietul. Îmi plăcea să mi-o imaginez ca pe damele acelea sofisticate, savurându-şi cafeaua în nervii barfei greţoase şi intrigante de dinaintea telenovele...

Visând

Corpul ii forma o dreaptă perfectă si numai curbele delicate si in exces de pronunţate, mai atingeau in temelii această perfecţiune. In excesul de sinceritate si dorintă nici poetul nu si-ar desăvârşi opera. Ar fi prea putin. Nici chiar tânărul pictor in aerul si jegul siguranţei de sine nu si-a mai asigurat acea mizerie intima atat de desavarsită. Nu mi-o imaginam fantezistic, trează, demnă de preţuit, exclusiv sentimentală si...

Lumina

Dumnezeu este lumina , iar lumina vine de la Dumnezeu. Lumina este cea care deţine, prin însăşi natura ei divină suflul fiinţei în ceriu şi pământ. Şi cuvântul lui Dumnezeu este lumina iar lumina vine din cuvânt. Mi-a apărut un semn sacru, înconjurat bineînţeles de lumină ca să-mi spuie că mielul e sfânt; nu trebuie sacrificat. În sara în care îmi striveam clipele pe patul morţii bucuros aş fi înviat de prea multă lumină. Iar...