Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină!
Sufletul meu trist s-a plimbat prin grădină
uitându-se cum îşi irosesc ei gândurile anapoda,
şi ţi-am şoptit: .. ce vânt te-aduce la Padova?
Priveai mirată către rotocoalele tutunului din pipă
şi-ţi căutai un răspuns, orice-ar fi chiar şi în pripă:
Am venit să privesc stelele. Facem o plimbare cu barca?
Mă fascinează să admir la lumina lunii, natura.
Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină!
Căci numai alături de tine aş fi putut afla
comuniunea cu energia divină.
Dar n-ai şoptit: .. aici ne despărţim.
Rămas bun iubirea mea!
Priveam cu înţeles lacrima şi lumina din ea
ştiai că voi percepe şi nu va rămâne ura.
Nu te-ai îndepărtat dezvăluindu-ţi patima,
ci ai plecat la fel de tainică şi pură.
~ 0 comentarii: ~
~ Trimiteți un comentariu ~