Cafea cu vise

urmăream fără sens ritmul

respiraţiilor sacadate

scălate în lacrimi de vodkă

până când din scrumieră,

din cenuşa viselor

două corcoduşe bete

sar pe tobogan

direct în crema de ciocolată

vocea ei îmi flutura prin vene

şi-mi transforma plămânii

în ere glaciare;

câteva momente mute

i-au fost de-ajuns să sape

cu gene false

fiorduri amăgitoare de iubire

expresiile feţei mă luau de ceafă

şi mă lipeau de termopanul

fericirii şi indolenţei;

iar ea privea atotştiutoare

din argon

îmi oglindeam privirea

în cafeaua rece

şi simţeam cum până şi

stările psihotice de ieri

i-ar fi fost mai convenabile