Mai beat ca fericirea

în bezna din hol respiram apăsat ca un asistent după program ce-şi face loc prin sângele de peste zi şi-şi tratează echimozele sentimentale cu frectii etilice interne ca să pot intra fără efort ar fi trebuit să-mbrac reverenda de cler candidat la martirul anului, convins până în pânzele albe că-i pute gura a sfinţenie venisem de la chioşc. îmi zise unu’ ieri că cică dau ăia fericire la kil: am luat 3 grame. în ziua de azi până...

Cafea cu vise

urmăream fără sens ritmul respiraţiilor sacadate scălate în lacrimi de vodkă până când din scrumieră, din cenuşa viselor două corcoduşe bete sar pe tobogan direct în crema de ciocolată vocea ei îmi flutura prin vene şi-mi transforma plămânii în ere glaciare; câteva momente mute i-au fost de-ajuns să sape cu gene false fiorduri amăgitoare de iubire expresiile feţei mă luau de ceafă şi mă lipeau...

Autoportret

urăsc ploaia nu-mi place să-mi plângă îngerii-n urechi sau să-mi şuiere-n ceafă dogmatici prăfuite mă intrigă bârfele servite-n ceşti înalte amorezate pline până la refuz cu deontologie nici loc nu-mi găsesc în ordine mai multă iubire găsesc în haos decât într-o monotonie exclusiv virtuo...