IEUDUL FĂRĂ IEŞIRE spectacol-lectură

IEUDUL FĂRĂ IEŞIRE (spectacol lectură şi nu numai)                Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti a găzduit luni, 12 noiembrie, la ora 18:00 spectacolul "IEUDUL FĂRĂ IEȘIRE - spectacol-lectură (şi nu numai)", in prezența poetului Ioan Es. Pop. Cu siguranță într-un spațiu neconvențional spectacolul pus în scenă de regizorul Crista Bilciu a reprezentat o incursiune...

Trăim degeaba (Omul- animal)

  Citându-l pe George Moise în ideea că "vine un moment în care îţi vine să îţi bagi picioarele" subscriu şi completez cu faptul că acesta este singurul moment în care trăim cu adevărat o existenţă demnă de o natură umană cu pretenţii de superioritate. Suntem deja mult prea mulţi pe pământ şi ne ocupăm excesiv de grijile supravietuirii cotidiene încât nu mai avem timp să ne gândim la aşa ceva. Când cineva îşi expune în acest...

Diedru spiritual

vinovat de jurăminte false şi şoapte fără de rost pe creier o lăcustă-mi coase poveşti canonice de post în schisme sufletu-mi desface şi mieii behăie a şlagăr, un greiere-n bocanci se coace iar sufletu-mi sfârşeşte-n lagăr din scrântitele atitudini mă aruncam în gât, de pe ţâţele norilor, şi-n cercuri în tine mă catapultam la naşterea zorilor picam în zâmbetele tale melancolice şi m-aşezam în gropiţele lor moi picam...

Mai beat ca fericirea

în bezna din hol respiram apăsat ca un asistent după program ce-şi face loc prin sângele de peste zi şi-şi tratează echimozele sentimentale cu frectii etilice interne ca să pot intra fără efort ar fi trebuit să-mbrac reverenda de cler candidat la martirul anului, convins până în pânzele albe că-i pute gura a sfinţenie venisem de la chioşc. îmi zise unu’ ieri că cică dau ăia fericire la kil: am luat 3 grame. în ziua de azi până...

Cafea cu vise

urmăream fără sens ritmul respiraţiilor sacadate scălate în lacrimi de vodkă până când din scrumieră, din cenuşa viselor două corcoduşe bete sar pe tobogan direct în crema de ciocolată vocea ei îmi flutura prin vene şi-mi transforma plămânii în ere glaciare; câteva momente mute i-au fost de-ajuns să sape cu gene false fiorduri amăgitoare de iubire expresiile feţei mă luau de ceafă şi mă lipeau...

Autoportret

urăsc ploaia nu-mi place să-mi plângă îngerii-n urechi sau să-mi şuiere-n ceafă dogmatici prăfuite mă intrigă bârfele servite-n ceşti înalte amorezate pline până la refuz cu deontologie nici loc nu-mi găsesc în ordine mai multă iubire găsesc în haos decât într-o monotonie exclusiv virtuo...

Amurg

(Pentru Gabriela Zamfirache) Ascultă şoptesc copacii par cam îngrijoraţi pielea ta palidă şi aerul îmbâcsit au învăţat frica să fie curajoasă în oraşul ăsta m-aş putea îndragosti rapid de fata cu sprâncene ascuţite pe faleza pomilor săraţi cu gânduri arse şi vise despletite degajate din sudoarea sufletelor părăsite. din buzele tale gustau pe rând fantomele nisipului furându-ţi clipele de-a valma la umbra unei sălcii...

Priviri

Cu ochii minţii m-avântam mereu în aerul îngheţat parcă, spre geamul camerei tale prea uzat de-atâtea şi-atâtea priviri ce se succedau care mai de care să te oglindească. Ultimii stropi de-amor sfârtecat de vise mult prea amare, în negura dimineţii târzii se revărsau de astă dată precum frunzele plopului de vis-a-vis. Şi te priveam îndelung tresărind la fiecare clipire de gene sau grimasă. Atât de concentrat încât şi...