în bezna din hol respiram apăsat
ca un asistent după program
ce-şi face loc prin sângele de peste zi
şi-şi tratează echimozele sentimentale
cu frectii etilice interne
ca să pot intra fără efort
ar fi trebuit să-mbrac reverenda de cler
candidat la martirul anului,
convins până în pânzele albe
că-i pute gura a sfinţenie
venisem de la chioşc. îmi zise unu’ ieri
că cică dau ăia fericire la kil:
am luat 3 grame. în ziua de azi
până şi fericirea-i costisitoare;
curvele de lux se dau mai ieftin
în birtul îngerilor beau cu fericirea mea,
cot la cot, până când si ea căzută sub masă
de supărare, mă părăseşte;
mă întorc cu mâinile-n buzunare
fără pâine sau ţigări şi-adorm pe preş
